Cazul Ana Oros

Nu mi-am imaginat că și în cazul ăsta cineva ar fi în stare să spună că a fost vina femeii. Pur și simplu nu mi-ar fi trecut prin cap. Dacă ar fi fost atacat cineva de urs în pădure, sigur că parțial poți spune că omul e vinovat, că merge practic pe teritorul animalului sălbatic. Dar nici măcar aici nu încape termenul de vină… nu îi poți spune cuiva să stea acasă dacă îi place să meargă prin pădure, mai ales că probabil a mai fost de o mie de ori și nu s-a petrecut nimic. Ba poate de vreo trei patru ori s-a și întîlnit cu ursul iar ursul a plecat. Sau omul, sau amîndoi. O întîlnire violentă de tipul ăsta, dacă omul nu provoacă animalul, este foarte rară și este aproape un accident. Abia dacă ursul ucide un vînător revenim la paradigma vinovăției. Care vină cade, desigur, în cîrca vînătorului.

Povestea cu Ana Oros (am vorbit cu ea la mai multe evenimente de alergare) nu încape nici măcar în logica fabulei budiste cu broasca și scorpionul, fiindcă…

Continue Reading